Icoană bizantină Sfântul Nectarie de la Eghina — foiță de aur

Un bătrân cu barba albă și privirea foarte directă, în veșminte de arhiereu. Inscripția din dreapta spune, în greacă: cel din Eghina.

E chipul unui om care a fost, ani la rând, unul dintre cei mai nedreptățiți oameni din Biserică.

Nectarie s-a născut în 1846 într-un orășel din Tracia, într-o familie săracă. A plecat de acasă la paisprezece ani, singur, să muncească la Constantinopol. A ajuns învățător, apoi monah, apoi preot în Cairo — și în 1889 mitropolit al Pentapolei, în Patriarhia Alexandriei. Se vorbea deschis că va ajunge patriarh.

Atunci a început. L-au pârât. Nu i s-a spus niciodată exact ce anume, nu a fost judecat, nu i s-a dat ocazia să răspundă. A fost pur și simplu îndepărtat din Egipt.

S-a întors în Grecia fără nimic. A stat luni întregi fără loc de muncă, într-o cameră închiriată, un mitropolit care nu avea ce mânca. Când i s-a oferit în cele din urmă un post de predicator de provincie, l-a luat. A ajuns apoi director al școlii teologice Rizarios din Atena, unde a rămas cincisprezece ani și a format generații de preoți.

Nu s-a apărat niciodată public. Nu a scris nimic împotriva celor care îl pârâseră.

Spre bătrânețe a întemeiat o mănăstire de maici pe insula Eghina și s-a retras acolo. Se povestește că mătura curtea și lucra la grădină alături de maici, ca și cum n-ar fi fost nimic.

A murit în noiembrie 1920, într-un spital din Atena, în salonul pentru săraci — pentru că nu avea acte care să arate că e cineva. Se povestește că, în clipa în care i-au scos cămașa, au pus-o pe patul de alături, unde zăcea un om paralizat de ani de zile. Acela s-a ridicat.

A fost trecut în rândul sfinților în 1961. Astăzi e printre cei mai cunoscuți sfinți din lumea ortodoxă, iar la el se roagă mai ales oamenii care trec printr-o boală grea și cei nedreptățiți fără să aibă cum să se apere.

Se prăznuiește pe 9 noiembrie.

Dar potrivit pentru cei care poartă numele Nectarie — și pentru oricine trece printr-o vreme în care i se pare că nimeni nu-l ascultă.

• Icoană bizantină pe lemn masiv, cu foiță de aur aplicată manual
• Sfântul Nectarie de la Eghina, în veșminte arhierești — tipul iconografic grecesc
• Inscripție grecească după canon
• Marginea scobită și cantul finisate manual
• Dimensiuni 18,5 × 25 cm
• Se prăznuiește pe 9 noiembrie
• Agățătoare din piele pe spate, gata de pus pe perete
• Însoțită de certificat de autenticitate
• Adusă din Grecia, dintr-un mic atelier de familie

Cum se face

Icoana e o reproducere serigrafiată de mare fidelitate după o icoană bizantină, aplicată pe pânză și montată pe lemn masiv. Marginea scobită și fondul sunt acoperite cu foiță de aur, aplicată bucată cu bucată, iar cantul e vopsit manual în roșu adânc. De aceea nu există două icoane identice: aurul prinde lumina altfel pe fiecare, iar urmele fine lăsate de foiță nu sunt defecte, ci semnătura mâinii care a lucrat-o.

Vine dintr-un mic atelier de familie din Grecia, de la poalele Meteorei — locul unde, acum șase sute de ani, călugării au urcat pe stânci ca să se roage acolo unde nu ajungea nimeni. Se lucrează și azi la fel, încet și cu mâna.

Specificații