Icoană bizantină Sfântul Ioan Teologul în peștera din Patmos — foiță de aur

O peșteră întunecată în stâncă. Doi oameni. Bătrânul, în mantie roșie, ridică privirea și mâna — ascultă ceva. Tânărul din fața lui scrie repede, pe un sul, ce aude bătrânul. Prin crăpătura de sus intră o rază.

Locul e real și se poate vizita: peștera Apocalipsei, în insula Patmos, din Marea Egee.

Ioan era ultimul apostol rămas în viață. Fusese exilat acolo, pe la anul 95, pentru că nu voia să tacă. Avea peste optzeci de ani. În peștera aceea a primit vedeniile pe care le cunoaștem sub numele de Apocalipsă — ultima carte a Bibliei.

Tânărul care scrie e ucenicul Prohor. Ioan nu scria singur; dicta. De aceea icoana îl arată mereu pe Prohor cu pana în mână și cu ochii pe sul, iar pe Ioan cu ochii ridicați spre ceva ce noi nu vedem.

Ioan e singurul dintre apostoli căruia Biserica îi spune Teologul — și e cel care a scris fraza cea mai scurtă și cea mai grea din tot Noul Testament: Dumnezeu este iubire.

Peștera din icoană e neagră. Raza care intră e subțire. Cam așa arată, de obicei, locurile în care oamenii aud ce e de auzit.

Se prăznuiește pe 8 mai și pe 26 septembrie.

Dar potrivit pentru cei care scriu, pentru cei care poartă numele Ioan, Ioana — și pentru un birou sau o cameră de lucru.

• Icoană bizantină pe lemn masiv, cu foiță de aur aplicată manual
• Sfântul Ioan Teologul și ucenicul Prohor în peștera Apocalipsei din Patmos
• Compoziție cu două personaje, inscripții grecești după canon
• Marginea scobită și cantul finisate manual
• Dimensiuni 18,5 × 25 cm
• Se prăznuiește pe 8 mai și 26 septembrie
• Agățătoare din piele pe spate, gata de pus pe perete
• Însoțită de certificat de autenticitate
• Adusă din Grecia, dintr-un mic atelier de familie

Cum se face

Icoana e o reproducere serigrafiată de mare fidelitate după o icoană bizantină, aplicată pe pânză și montată pe lemn masiv. Marginea scobită și fondul sunt acoperite cu foiță de aur, aplicată bucată cu bucată, iar cantul e vopsit manual în roșu adânc. De aceea nu există două icoane identice: aurul prinde lumina altfel pe fiecare, iar urmele fine lăsate de foiță nu sunt defecte, ci semnătura mâinii care a lucrat-o.

Vine dintr-un mic atelier de familie din Grecia, de la poalele Meteorei — locul unde, acum șase sute de ani, călugării au urcat pe stânci ca să se roage acolo unde nu ajungea nimeni. Se lucrează și azi la fel, încet și cu mâna.

Specificații