Icoană bizantină Maica Domnului Axion Estin — foiță de aur

Maica Domnului ține Pruncul strâns lângă obraz. Doi îngeri coboară și îi așază coroana pe cap. Deasupra, cu litere roșii: Το Άξιόν Εστι — „Vrednică ești”.

Povestea începe în Muntele Athos, în jurul anului 980, într-o chilie de lângă Kareia. Se spune că un călugăr bătrân plecase peste noapte, iar ucenicul rămas singur s-a apucat de cântarea de seară. A bătut cineva la ușă. Un monah necunoscut a intrat și au început să cânte împreună. Când s-a ajuns la cântarea către Maica Domnului, străinul a cântat-o altfel — cu niște cuvinte pe care ucenicul nu le auzise niciodată: Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu...

Ucenicul l-a rugat să i le scrie. Nu era hârtie în chilie. Tradiția spune că străinul a scris cuvintele cu degetul într-o lespede de piatră, ca în ceară, și apoi n-a mai fost.

Cântarea aceea se cântă și azi, în fiecare biserică ortodoxă din lume, la fiecare Liturghie. Icoana din fața căreia s-a cântat prima dată se află în biserica Protaton din Kareia, inima Athosului.

Coroana din icoană nu e podoabă. E răspunsul Bisericii la întrebarea de ce o femeie simplă din Nazaret e cinstită mai presus de îngeri: pentru că a spus da.

Se prăznuiește pe 11 iunie (și pe 13 iulie).

• Icoană bizantină pe lemn masiv, cu foiță de aur aplicată manual
• Maica Domnului „Axion Estin” — icoana legată de cântarea „Cuvine-se cu adevărat”
• Doi îngeri încununând-o, inscripție grecească după canon
• Marginea scobită și cantul finisate manual
• Dimensiuni 18,5 × 25 cm
• Se prăznuiește pe 11 iunie
• Agățătoare din piele pe spate, gata de pus pe perete
• Însoțită de certificat de autenticitate
• Adusă din Grecia, dintr-un mic atelier de familie

Cum se face

Icoana e o reproducere serigrafiată de mare fidelitate după o icoană bizantină, aplicată pe pânză și montată pe lemn masiv. Marginea scobită și fondul sunt acoperite cu foiță de aur, aplicată bucată cu bucată, iar cantul e vopsit manual în roșu adânc. De aceea nu există două icoane identice: aurul prinde lumina altfel pe fiecare, iar urmele fine lăsate de foiță nu sunt defecte, ci semnătura mâinii care a lucrat-o.

Vine dintr-un mic atelier de familie din Grecia, de la poalele Meteorei — locul unde, acum șase sute de ani, călugării au urcat pe stânci ca să se roage acolo unde nu ajungea nimeni. Se lucrează și azi la fel, încet și cu mâna.

Specificații