Icoană bizantină patinată Sfântul Spiridon — 22×29,5 cm

Uită-te ce ține în mâna ridicată. Nu e o binecuvântare obișnuită: e o cărămidă din care iese flacără.

E singurul sfânt din toată iconografia ortodoxă înfățișat cu o cărămidă în mână, și motivul e o dimineață din anul 325, la Sinodul de la Niceea, când s-a ridicat un cioban din Cipru și a închis gura tuturor. A spus că, așa cum cărămida e una singură dar are în ea trei lucruri, tot așa e și Dumnezeu. Tradiția spune că atunci a țâșnit focul în sus, a curs apa în jos, iar lutul i-a rămas în palmă.

Ce s-a întâmplat după aceea contează mai mult decât minunea.

Spiridon a rămas cioban. A refuzat să-și schimbe căciula împletită din papură cu mitra de arhiereu, și-a păscut mai departe oile, și-a lucrat pământul și a judecat pricinile sătenilor. Se povestește despre el că, atunci când i-au intrat hoții în staul, i-a găsit dimineața legați de o putere nevăzută — și i-a dezlegat, le-a dat un berbec și i-a trimis acasă, ca să nu fi stat degeaba toată noaptea.

Moaștele lui se află astăzi la Corfu și sunt neputrezite. Insula îl are ocrotitor și îi ține patru procesiuni pe an, câte una pentru fiecare dată când oamenii de acolo spun că i-a scăpat: de ciumă, de foamete, de secetă și de asediu.

Se prăznuiește pe 12 decembrie.

Dar potrivit pentru cei care poartă numele Spiridon și pentru oamenii care lucrează cu mâinile.

• Icoană bizantină pe fond de foiță de aur, în ramă de lemn masiv sculptat
• Sfântul Spiridon ținând cărămida din care iese flacăra — momentul de la Sinodul de la Niceea
• Mitra din papură împletită, semnul lui de recunoaștere
• Dimensiuni 22 × 29,5 cm
• Se prăznuiește pe 12 decembrie
• Aspect de icoană veche, obținut manual — fond crăpat fin și margini tocite
• Agățătoare din piele pe spate și certificat de autenticitate sigilat cu ceară
• Adusă din Grecia, dintr-un mic atelier de familie

Cum se face

Rama e sculptată dintr-o bucată de lemn masiv, cu marginea tăiată în valuri, apoi vopsită și patinată într-un maro adânc. Icoana e o reproducere serigrafiată de mare fidelitate după o icoană bizantină, pe fond de foiță de aur.

Aspectul de icoană veche e făcut anume. Fondul auriu e crăpat fin, iar marginile sunt tocite și uzate, ca și cum icoana ar fi trecut prin mai multe generații. Nu sunt defecte și nu s-a stricat nimic la transport: așa se lucrează în Grecia icoanele numite palaiomenes — îmbătrânite. Fiecare iese altfel, pentru că uzura se face cu mâna.

Pe spate are agățătoare din piele și certificatul de autenticitate al atelierului, sigilat cu ceară roșie.

Vine dintr-un mic atelier de familie din Grecia, de la poalele Meteorei — locul unde, acum șase sute de ani, călugării au urcat pe stânci ca să se roage acolo unde nu ajungea nimeni. Se lucrează și azi la fel, încet și cu mâna.

Specificații