Icoană bizantină patinată Maica Domnului de la Poarta Zorilor — 22×29,5 cm

Se deosebește de toate celelalte icoane ale Maicii Domnului printr-un singur lucru: nu are Prunc în brațe.

Stă singură, cu capul plecat și mâinile încrucișate pe piept, pe un cer albastru cu stele, deasupra unei seceri de lună. E clipa de la Buna Vestire, imediat după ce a auzit ce urmează și înainte să spună ceva. Icoana o prinde acolo.

Se află la Vilnius, în Lituania, într-o capelă mică zidită deasupra singurei porți rămase în picioare din vechiul zid al orașului. Poarta se numește Ostra Brama, iar românește i s-a spus Poarta Zorilor.

Nu e o icoană de muzeu. E deasupra unei străzi pe care oamenii trec zi de zi, iar cei care trec pe sub ea își scot căciula. Se roagă acolo și ortodocși, și catolici, de sute de ani, ceea ce în partea aceea de lume nu s-a întâmplat aproape niciodată cu nimic altceva.

I se mai spune și Maica Milostivirii.

Se cinstește pe 26 decembrie, 15 februarie și 14 aprilie.

• Icoană bizantină pe fond de foiță de aur, în ramă de lemn masiv sculptat
• Maica Domnului de la Poarta Zorilor din Vilnius, numită și Maica Milostivirii
• Fond albastru cu stele, veșminte lucrate în aur, inscripție slavonă
• Dimensiuni 22 × 29,5 cm
• Se cinstește pe 26 decembrie, 15 februarie și 14 aprilie
• Aspect de icoană veche, obținut manual — fond crăpat fin și margini tocite
• Agățătoare din piele pe spate și certificat de autenticitate sigilat cu ceară
• Adusă din Grecia, dintr-un mic atelier de familie

Cum se face

Rama e sculptată dintr-o bucată de lemn masiv, cu marginea tăiată în valuri, apoi vopsită și patinată într-un maro adânc. Icoana e o reproducere serigrafiată de mare fidelitate după o icoană bizantină, pe fond de foiță de aur.

Aspectul de icoană veche e făcut anume. Fondul auriu e crăpat fin, iar marginile sunt tocite și uzate, ca și cum icoana ar fi trecut prin mai multe generații. Nu sunt defecte și nu s-a stricat nimic la transport: așa se lucrează în Grecia icoanele numite palaiomenes — îmbătrânite. Fiecare iese altfel, pentru că uzura se face cu mâna.

Pe spate are agățătoare din piele și certificatul de autenticitate al atelierului, sigilat cu ceară roșie.

Vine dintr-un mic atelier de familie din Grecia, de la poalele Meteorei — locul unde, acum șase sute de ani, călugării au urcat pe stânci ca să se roage acolo unde nu ajungea nimeni. Se lucrează și azi la fel, încet și cu mâna.

Specificații