Icoană bizantină patinată Maica Domnului Dulcea Sărutare — 22×29,5 cm

Icoana asta a ajuns unde a ajuns pentru că o femeie a refuzat s-o ardă.

Se numea Victoria și trăia în Constantinopol, în veacul al nouălea, pe vremea când împăratul poruncise ca toate icoanele să fie scoase din case și date focului. Bărbatul ei era om al curții și avea de pierdut tot. I-a cerut s-o dea. Ea a dus-o noaptea la mare și i-a dat drumul pe apă, spunând că mai bine s-o ia valurile decât focul.

Tradiția spune că icoana a plutit în picioare până la Muntele Athos, unde călugării de la mănăstirea Filotheu au găsit-o la țărm, sprijinită pe un val, cu un izvor de apă dulce țâșnind din stâncă în locul acela. Izvorul se vede și azi.

În fiecare Luni din Săptămâna Luminată, călugării duc icoana în procesiune înapoi la izvor.

Tipul iconografic se numește Glykofilousa — Dulcea Sărutare. E singurul în care Maica Domnului nu arată spre nimic și nu ține distanță: obrazul ei atinge obrazul Lui, iar mâna Pruncului urcă spre gâtul ei, cum face orice copil ținut în brațe.

Iar privirea ei nu e liniștită. E puțin în lături, dincolo de tine. Știe ce urmează și îl ține totuși strâns.

Se prăznuiește pe 27 martie și în Lunea Luminată.

• Icoană bizantină pe fond de foiță de aur, în ramă de lemn masiv sculptat
• Maica Domnului Dulcea Sărutare, în tipul iconografic Glykofilousa de la Filotheu
• Aureolă lucrată în relief, cu ornament fin trasat
• Dimensiuni 22 × 29,5 cm
• Se prăznuiește pe 27 martie și în Lunea Luminată
• Aspect de icoană veche, obținut manual — fond crăpat fin și margini tocite
• Agățătoare din piele pe spate și certificat de autenticitate sigilat cu ceară
• Adusă din Grecia, dintr-un mic atelier de familie

Cum se face

Rama e sculptată dintr-o bucată de lemn masiv, cu marginea tăiată în valuri, apoi vopsită și patinată într-un maro adânc. Icoana e o reproducere serigrafiată de mare fidelitate după o icoană bizantină, pe fond de foiță de aur.

Aspectul de icoană veche e făcut anume. Fondul auriu e crăpat fin, iar marginile sunt tocite și uzate, ca și cum icoana ar fi trecut prin mai multe generații. Nu sunt defecte și nu s-a stricat nimic la transport: așa se lucrează în Grecia icoanele numite palaiomenes — îmbătrânite. Fiecare iese altfel, pentru că uzura se face cu mâna.

Pe spate are agățătoare din piele și certificatul de autenticitate al atelierului, sigilat cu ceară roșie.

Vine dintr-un mic atelier de familie din Grecia, de la poalele Meteorei — locul unde, acum șase sute de ani, călugării au urcat pe stânci ca să se roage acolo unde nu ajungea nimeni. Se lucrează și azi la fel, încet și cu mâna.

Specificații